Cel mai recent raport al Organizației Națiunilor Unite arată că 3,4 milioane de români sunt plecați la muncă în străinătate ori stabiliți definitiv acolo, cu tot cu familii. Asta înseamnă că am pierdut, în ultimii 25 de ani, 17% din populația României doar prin migrație.

Însă, nu toți românii rămân în străinătate pentru totdeauna. Unii nu pot să se acomodeze într-o țară străină, alții duc dorul de casă și de limba vorbită. Anual, mulți dintre emigranți se întorc în România și rămân aici pentru totdeauna. Manager Express a vorbit cu trei dintre cei întorși acasă despre viața în străinătate, despre motivele întoarcerii și comparații între România și Occident.

Andreea Popa (25) a locuit în Germania o perioadă de trei ani, fiind studentă la Jacobs University din Bremen (Facultatea de Calculatoare), apoi lucrând ca Software Engineer Intern în Munchen. Ulterior, s-a mutat în Irlanda, Dublin, unde a locuit încă trei ani. În această perioadă, a lucrat ca Software Engineer la Microsoft, echipa Microsoft Office. În prezent, este angajată la EXE Software, din luna septembrie, ca FullStack Developer.

Cătălin Adam (29) a locuit patru ani în Suedia, Stockholm. În acest timp, a lucrat în compania Electrolux pe diverse posturi: Marketing technology – Project/Program Manager, Business Analyst și Digital Experience Specialist. La EXE Software lucrează de un an și două luni și spune că, încă de la început, a fost impresionat de bunul simț și claritatea în gândire a colegilor și a managementului.

Ionuț Soare (36) a fost, timp de aproape nouă ani, plecat din țară, în Statele Unite ale Americii. În perioada 2006–2014, a locuit în Chicago, Illinois și a lucrat în mai multe domenii. În SUA și-a început cariera în domeniul financiar la Discover Financial Services, ocupând o poziție de business analyst. Ulterior, s-a orientat către partea tehnică, devenind programator în aceeași companie. După 2014, de când s-a întors în România, a avut două job-uri, cel de la EXE Software fiind al doilea. Aici lucrează de un an și jumătate și este încântat de proiectul din care face parte și de tehnologiile folosite în companie.

De ce au revenit în România

Andreea: În România m-am întors la sfârșitul verii acestui an, când am decis că este momentul să fac o schimbare. Acest lucru s-a datorat și faptului că, în timpul în care am fost plecată, am păstrat legătura cu prietenii și cunoștințele din România care, în mare parte, lucrează tot în domeniul IT. Schimbând păreri și impresii, am devenit din ce în ce mai curioasă să experimentez și mediul de lucru de la noi, întrucât am plecat imediat după liceu și nu am avut ocazia să lucrez în România. Desigur, am avut și motive personale, ocazia de a fi mai aproape de familie și prieteni jucând un rol destul de mare în decizia pe care am luat-o.

Cătălin: Decizia de a ma întoarce în țară a venit după o perioadă aglomerată în viața profesională, în urma căreia am hotărât să îmi reevaluez alocarea timpului. De asemenea, doream o schimbare profesională în viața mea și o experiență diferită de lumea corporate în care lucrasem până atunci. Îmi doream să lucrez într-o companie nu neapărat mare, dar mai rapidă și mai flexibilă. Am simțit, în același timp, diferența culturală între Suedia și România, iar acest factor a prelungit destul de mult perioada în care am luat decizia de a pleca. Sunt multe de spus despre diferențele culturale între cele două țări și foarte multe de învățat. Am vrut să revin în țară și pentru a vedea dacă pot face lucrurile diferit, după o experiență atât de diferită.

Ionuț: Revenirea în țară a ținut de mai mai mulți factori, inclusiv ocazia de a fi mai aproape de familie.

Cum era dincolo, în țările în care au fost fiecare dintre ei

Andreea: M-am simțit foarte bine primită și apreciată în locurile în care am fost, până acum, atât în Irlanda, cât și în Germania. La locul de muncă, am avut noroc de colegi serioși, dar și cu simțul umorului, iar în jur am întâlnit, în mare parte, oameni fără prejudecăți, interesați să afle mai multe despre România.

Cătălin: Pentru mine Suedia a fost destul de străină la început și a durat aproape un an, până când am înțeles cultura și cum să pătrund în mediul lor social, mai închis decât cel din România. În același timp, lucrurile din jurul meu păreau să aibă o logică evidentă. De asemenea, suedezii sunt niște persoane foarte politicoase și tolerante, lucru care m-a ajutat foarte mult, la început. Sunt foarte multe diferențe culturale între noi și ei, mai ales în stilul de muncă, suedezii având un stil mult mai colaborativ, mergând până la a lua deciziile doar în grup, rareori individual, în special când vine vorba despre business.

Ionuț: Există, bineînțeles, numeroase diferențe între SUA și Romania. La locul de muncă, însă, adaptarea a fost relativ rapidă, deoarece oamenii de acolo au fost foarte deschiși cu mine. America este o țară unde lucrează foarte mulți oameni de diferite naționalități, motiv pentru care ei sunt deschiși în acest sens. În plus, în afară de asta, au o părere foarte bună despre IT-iștii din Sud-Estul Europei.

Comparații de standarde profesionale

Andreea: Personal, consider că standarele profesionale aparțin, mai degrabă, locului de muncă, decât țării. La locul de muncă precedent, Microsoft Irlanda, pot să spun că am întâlnit standarde foarte înalte și, prin natura meseriei de programator, am avut capacitatea de a le aprecia și de a mă bucura de ele, pentu că mi-au ușurat munca. Totuși, din interacțiunile pe care le-am avut cu firmele din România, odată cu întoarcerea în țară, consider că și aici standardele sunt ridicate în industria software. Diferența constă, însă, în modalitățile prin care aceste standarde sunt impuse. Impresia mea este că, la noi, nu toți oamenii sunt obișnuiți să le urmeze în mod natural, trebuie să li se reamintească de ele.

Cătălin: Românii sunt mai muncitori decât suedezii, când vine vorba despre efort. Un român poate face munca efectivă a doi suedezi chiar. În același timp, nu cred că o echipă de români poate să realizeze ceeea ce realizează o echipă de suedezi. Modul lor de lucru colaborativ este fantastic și este bazat pe un nivel de respect profesional și personal pe care sper să îl atingem și noi, cândva.

Suedezii pun mare accent pe echilibrul între viața personală și profesională, iar asta se vede în lucruri mărunte. De exemplu, la ora de plecare de la job, nici un suedez nu va rămâne peste program. Cred că suedezii au o idee clară pentru ce muncesc și, de asemenea, nu simt nevoia să se refugieze în partea profesională a vieții. Din punct de vedere al rezultatelor, suedezii au un fel de perfecționism pe termen lung, căutând să dezvolte business-uri și realizări sustenabile, în detrimentul câștigurilor imediate.

Ionuț: Ca mod de lucru, existau proceduri foarte bine stabilite pentru fiecare departament și același lucru îl experimentez și aici. Pot spune că standardele profesionale erau, oarecum, identice, dat fiind faptul că am lucrat la o companie foarte mare. Acum, la EXE Software, lucrăm cu clienți care reprezintă companii multinaționale, așadar păstrăm aceleași standarde și proceduri bine stabilite.

Ce au pierdut și ce au câștigat revenind în țară

Andreea: Pot să spun că am pierdut stilul de viață internațional, de când m-am întors în România. Îmi lipsesc amalgamul de culturi și limbile diferite auzite pe stradă, curiozitatea de a descoperi o nouă cultură, printr-o simplă conversație cu cei din jur. Însă, am câștigat sentimentul de siguranță, pe care îl am știind că familia și prietenii îmi sunt aproape și satisfacția de a contribui, atât cât se poate, la dezvoltarea României.

Cătălin: Am pierdut o senzație de internaționalism și de interculturalitate. Îmi este dor de experiența de a trăi într-un oraș în care pot cunoaște pe cineva atât de diferit de mine. De asemenea, am pierdut siguranța din punct de vedere al sprijinului social. În Suedia, știi sigur că sistemul funcționează așa cum trebuie, chiar și în cele mai dificile situații. Pe partea de câștiguri, am câștigat foarte mult personal, fiind mai aproape de cei dragi, familie și prieteni, ceea ce oferă un confort emoțional mult mai ridicat. De asemenea, România este o țară în care ai tot timpul provocări și nu ai riscul de a te simți plictisit, așa cum s-a întâmplat, într-o oarecare măsură, în perioada în care am locuit în Suedia.

Ionuț: Din punct de vedere profesional, nu cred că am pierdut foarte mult. Domeniul IT din România se dezvoltă foarte repede și nu cred că mai există diferențe foarte mari, din acest punct de vedere, între țara noastră și alte țări dezvoltate din restul lumii. Din punct de vedere personal, însă, am câștigat foarte mult. Am putut fi alături de părinți și, de asemenea, mi-am putut întemeia o familie.

Ce planuri de viitor au

Andreea: Pe viitor, plănuiesc să continui să călătoresc și să descopăr cât mai multe locuri, culturi și stiluri de viață. Profesional, voi rămâne axată pe producția de software, întrucât intenționez să devin un arhitect de soft.

Cătălin: În cinci ani, nu știu unde mă văd. Cred că planurile mele de viitor, în momentul de față, nu sunt conturate. Mi-am dorit o perioadă de doi ani de stabilitate și, drept urmare, perioada apropiată nu are un obiectiv mai măreț, decât menținerea stării curente. Simt că am nevoie să recuperez investițiile de energie, din ultimii ani, și vreau să mă bucur mai mult de ceee ce am reușit să acumulez, atât în Suedia, cât și în România. După această perioadă, presupun că voi dori, din nou, să cresc profesional și este posibil să mă orientez din nou către alte țări. Nu cred că voi merge înapoi în Suedia, nu pentru că nu a fost o experiență plăcută, ci, mai degrabă, pentru că am senzația că, deja, am luat ce aveam nevoie de acolo.

Ionuț: Încă nu iau în calcul o nouă plecare, însă cu siguranță voi continua să lucrez în domeniul IT.